- Ai bătut covorul?
- Nu, doar l-am certat puțin...

  - Iubitule, îți sună telefonul!
- Ce scrie?
- Covid-19.
- Răspunde, e mă-ta!

  Moscova, anii '50. Interdicție de ieșire între orele 21 și 6. Doi milițieni văd unul care se furișa. Unul scoate mitraliera și îl împușcă.
- Volodia, de ce l-ai împușcat? E numai 20:45!
- Îl cunosc, stă departe! Nu mai ajungea...

  - Iubito, privește! În grădina noastră, chiar se leagănă un elefant pe o pânză de păianjen...
- Încetează, bă! E mama în hamac...

  - Îmi plac bărbații sensibili, dar puternici! Cu ce te ocupi?
- Sunt pictor ninja.

  Aseară, ajung acasă și mă bag în pat.
Ea îmi spune:
- Ești beat.
O întreb:
- De unde știi?
Ea îmi răspunde:
- Tu locuiești în apartamentul vecin.

  - Bună ziua, azi vă vom testa coeficientul de inteligență...
- Ce-i aia?
- Vă mulțumim, testul a luat sfârșit!

  - Dv. sunteți pacientul salvat din incendiu?
- Da.
- Aveți mai multe fracturi decât arsuri!
- M-au stins cu lopata.

  Un bărbat e adus în fața judecătorului pentru că a omorât-o pe soția lui.
- Fapta dumneavoastră e sub orice critică! Dacă vreți ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viață, trebuie să ne expuneți motive cât de cât plauzibile, care să vă poată reduce pedeapsa.
- Domnule judecător, soția mea era așa de ciudată încât nu am putut să mă mai controlez și am aruncat-o de la balcon.
- Declarația dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită și, dacă nu doriți să vă condamn înainte să continuăm procesul, trebuie să aveți argumente cu adevărat plauzibile.
- Păi, să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje. La parter locuiește o familie de pitici. Părinții au 1 metru și copiii, cel de 12 ani are 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm.
În ziua respectivă i-am spus soției: e teribil să fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt așa de mici!
- Da, răspunde soția, sunt o adevărată specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut să spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui.
- Ăla se numește pigment.
- Mă lași? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ăla se numește pergament.
- Cum poți, dragă, să fii așa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris.
- Domnule judecător, vă închipuiți că mi-am înghițit cuvântul „fragment“ ca să nu mai continui discuția asta aberantă. M-am așezat pe fotoliu și am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am așezat bine, că apare soția mea lângă mine, cu o carte în mână și îmi spune:
- Uite, dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor și se numește carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.
Iau cartea în mână și îi spun: ,,Draga mea, asta e o carte în limba franceză, Marchiza de Pompadour. Nu trebuie să interpretezi numele în română”.
- Asta e bună, dragă! Îmi dai tu lecții de franceză? Mie, care am făcut meditații cu un vector de la facultate!!
- Ăla nu se numește vector, se numește lector.
- Ești prost. Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ăla a fost Hector și era troian.
- Hector e unitate de măsură a suprafeței, blegule.
- Ăla e hectar, draga mea.
- Mă uimești cu incultura ta! Hectar e o băutură a zeilor.
- Ăla se numește nectar, spun eu, oftând din adâncul sufletului.
- Habar nu ai! Eu știu sigur că era și o melodie pe tema asta pe care o cântau două prietene în duo.
- Nu se spune duo, se spune duet.
- Mă scoți din sărite! Cum dracu de ești așa de încuiat? Duet e când doi bărbați se bat cu săbiile.
- Ăla se numește duel.
- Pe dracu, duel e gaura aia neagră din munte, de unde apare trenul.
- Domnule judecător, aveam tunel pe limbă, dar am simțit că mi se face negru în fața ochilor și nu m-am mai putut stăpâni, și am aruncat-o pe geam.
Liniște în sală... judecătorul ia ciocănelul de pe masă, lovește cu el puternic și spune:
- Ești liber, a fost un caz clar de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la Hector!

  - Ești chiar drăguț când ești beat, iubitule!
- Și tu ești frumoasă când sunt beat, dragă!

  Dacă nu ești îndrăgostit de ziua îndrăgostiților, nu dispera! Păi de sâmbăta morților, ce, ești mort?

  În armată, soldații sunt scoși la program administrativ în grădina unității. Sergentul, cu un aer satisfăcut, zice:
- Așa, toată lumea ia câte o lopată și treceți la săpat!... E vreunul printre voi care se pricepe la algebră?
- Eu, să trăiți... Sunt student la mate-fizică, dom`sergent.
- Bravo, mă. Aruncă dracului lopata aia, că nu-i de tine.
Soldatul, ușurat, aruncă lopata cu o mină veselă.
Sergentul continuă:
- ... și pune mâna pă târnăcop. Tu vei extrage rădăcini!

  - Am păcătuit, părinte! M-am băgat într-o căpiță cu un băiat...
- Ei, și ce s-a întâmplat? A vrut să te dezbrace?
- O, nu!
- Te-a sărutat?
- Vai, dar ce credeți că sunt eu?
- Te-a pipăit?
- I-aș fi rupt mâinile!
- Atunci ce ți-a făcut?
- Un copil.

  - Iubito, ne-am întâlnit astăzi cu ginecologul tău în mall și nu te-a salutat!
- Nu mă recunoaște după față!

  - Ai promis că mă iei de nevastă iarna asta!
- Asta-i iarnă?

  Într-un club londonez un tip se apropie de altul, care citea liniștit un ziar, lângă un ceai.
- Domnule, n-ați avea chef de o partidă de șah?
- Îmi pare rău, domnul meu, dar am mai jucat o dată și mi s-a părut tare plictisitor.
- Iertați-mă domule. O zi plăcută!
A doua zi, același tip se adresează din nou celui care citea ziarul.
- Domnule, scuze pentru deranj. Suntem trei și am vrea să jucăm bridge. N-ați avea chef să jucați cu noi?
- Îmi pare rău, domnul meu, am jucat o dată și eu bridge, dar mi s-a părut un joc tare plictisitor.
Următoarea zi, aceleași personaje:
- Domnule, vă deranjez din nou, cu scuzele de rigoare. Suntem douăzeci și unu și am vrea să jucăm fotbal. N-ați avea chef...
- Îmi pare rău, dar am mai jucat fotbal o dată și...
- Vi s-a părut plictisitor!
- Da domnule, într-adevăr. Dar uite, acum coboară scările fiul meu, poate are el chef.
- Mă scuzați, domnule, e singurul dumneavoastră copil, nu-i așa?
- Da.
- Mă gândeam eu...

  - Dragul meu, poți vorbi?
- Draga mea, sunt în roaming, mă costă scump.
- Ok, atunci ascultă.

  Un criminal în serie trage după el prin pădure, noaptea târziu, o tipă.
- Ajutor, mi-e frică!, strigă victima.
- Da' mie, că mă-ntorc singur?

  La o terasă:
- Îmi spuneți și mie,vă rog, parola la wi-fi?
- Trebuie să comanzi ceva!
- Ok. Cât e o bere?
- 7 Euro.
- Bine, aduceți-mi una, vă rog!
După ce i-o aduce:
- Acum îmi spuneți și mie parola la wi-fi?
- "Trebuie să comanzi ceva". Legat... cu litere mici!

  - Iubito, o să întârzii un pic, sunt cu mama, în două ore ajung și eu acasă.
- Dacă nu ajungi în 10 minute acasă, schimb yala de la ușă.
- Ești nebună, relaxează-te, ce-i cu tine? Ești iar în perioada aia a lunii?
- Nu, nu sunt în perioada aia, frumosule, sunt acasă cu mă-ta...