Într-o zi, se plimba iepuraşul prin pădure. Se întîlneşte cu vulpea.
- Bună, ce mai faci, iepuraşule?
- O, bine, vulpeo, mă simt excelent, sînt într-o formă, dacă mă întîlnesc cu ursul, îi dau cîteva labe de-l nenorocesc, praf îl fac.
- Extraordinar.
Mai merge el ceva, se întîlneşte cu lupul.
- Cum o mai duci, iepuraşule?
- O, bine, lupule, mă simt excelent, sunt într-o formă, dacă mă întîlnesc cu ursul, îi dau câteva labe de-l nenorocesc, praf îl fac.
- Uluitor.
Mai merge cît mai merge, iată că apare chiar ursul.
- Hai salut, iepuraşule, am auzit că-ţi merge nemaipomenit, ce mai faci?
- Ce să fac, nene ursule, ia, mă plimb şi eu prin pădure şi vorbesc prostii…

  Vine vulpea disperată la leu cu o reclamaţie: a fost violată crunt de un necunoscut.
- Ceva semnalmente? întreabă leul furios.
- Nu ştiu nimic, zice vulpea, era întuneric. Tot ce-am reţinut e că avea nişte urechi lungi.
Bun. Dă ordin leul să se alinieze absolut toată lumea pe un şir şi începe:
- Doamna vulpe a fost violată de cineva cu urechi lungi. Acum vă controlez şi vedem noi cine-a fost nenorocitul.
Zice iepuraşul dîndu-şi urechile pe spate:
- Prietene măgar, ai dat de dracu'.

  Iepuraşul la farmacie:
- Daţi-mi, vă rog, un kil de morcovi.
- Bă şmechere, aici e farmacie, nu aprozar. Dispari imediat că mă enervezi.
A doua zi:
- Vă rog frumos, daţi-mi şi mie un kil de morcovi.
- Faci pe nebunu', da? Dacă te mai prind că vii o dată să-mi ceri morcovi, te agăţ de urechi pe perete.
A treia zi:
- Vă rog frumos, vreau şi eu nişte morcovi.
L-a luat şi l-a agăţat pe perete. Pe peretele opus, poza lui Ceauşescu. Zice iepuraşul:
- Şi tu, tot pentru morcovi?

  Iepuraşul la farmacie:
- Tanti, vreau şi eu nişte droguri.
- Taci mă, eşti nebun, ne ia poliţia pe toti. Vino mîine.
A doua zi:
- Tanti, vreau droguri.
- Gura, că n-am făcut încă rost. Vino mîine.
A treia zi:
- Tanti, drogurile.
- Gata, am adus, hai aici după tejghea să-ţi dau.
La care iepuraşul iese repede în stradă şi începe să strige:
- Nenea poliţistul, nenea poliţistul, la farmacie au droguri!

  Iepuraşul se duce într-o zi la brutărie.
- Tanti, vă rog mult, aveţi cumva chifluţe din acelea mici, mici şi tari, tari de tot, pe care nu le poate mînca nimeni?
- N-avem aşa ceva, noi sîntem o brutărie respectabilă, marş de-aici.
A doua zi:
- Tanti, vă rog mult, aveţi cumva chifluţe din acelea mici, mici şi tari, tari de tot, pe care nu le poate mînca nimeni?
- Înţelege că aici facem numai pîine ca lumea, nu avem aşa ceva.
A treia zi:
- Tanti, vă rog mult, aveţi cumva chifluţe din acelea mici, mici şi tari, tari de tot, pe care nu le poate mînca nimeni?
- Da, mă, că m-ai înnebunit, am găsit cîteva mici, mici şi tari, tari de tot, de nu le poate mînca nimeni, pe fundul unui sertar.
Da' iepuraşul:
- Bun, acum să vedem cine le mănîncă.

  Într-o seară (prima...) vine dinozaurul la dinozauriţă:
El (făcînd cu ochiul): Ei, o facem?
Ea (uitîndu-se-n podea): Mmm... nu!
A doua zi, vine din nou dinozaurul la dinozauriţă:
El (uitîndu-se cu subînţeles): Ei, cum e? Merge una mică?
Ea (privind la vîrful pantofului): Păi... mmm... nu!
A treia zi, vine dinozaurul la dinozauriţă:
El (cu nerăbdare): Păi cum?... nimic, nimic?
Ea (şăgalnic): Nu, puişor... poate mîine!
Şi asa mai departe...
Morala: aşa au dipărut dinozaurii!

  Într-o bună zi, iese la plimbare iepuraşul. Se plimbă el încolo şi-ncoace prin pădure că doar era "cel mai tare din parcare". Apare ursul de pe-o cărare lăturalnică:
- Să trăieşti, iepuraşule!
- Mă ursule, ia vino-ncoace!
- Da, şefu'...
- Ţigară ai?
- N-am, şefu'...
- Păi de ce n-ai, mă? Zdup, zdip, poc, buf...
A doua zi, din nou, pe cărare:
- Ursule, ţigări ai?
- Am, să trăiţi!
- Chibrit ai?
- N-am, şefu'...
- De ce n-ai, mă, chibrite? Poc, poc, zdip, zdup, buf...
În ziua următoare, pe cărare:
- Ursule, ţigări ai?
- Am, şefule!
- Chibrit?
- Da, să trăiţi!
- Daaa... brichetă ai?
- N-am, şefule...
- Pai să ai, măi băiatule, să ai... De ce n-ai, mă, nenorocitule?! Poc,...
A patra zi...
- Ursule, ţigări ai?
- Am!
- Da' foc ai?
- Poftiţi, şefu'!
- De la brichetă?
- Da, să trăiţi!
- Mda... mmm... Măi ursule, de ce n-ai bască?

  Un iepuraş intră într-un supermarket şi întreabă:
- Cît mă costă un cui?
Vînzătorul răspunde:
- Ei, domnule, mai nimic, un cui se poate pierde la transport.
Timp de o săptămînă, seară de seară, iepuraşul nostru cumpără de la acelaşi magazin cîte un cui. Iritat, vînzătorul se hotărăşte să-i dea din partea firmei, drept cadou, un kilogram de cuie. La această ofertă, iepuraşul răspunde:
- A, nu, n-am nevoie de un kilogram de cuie. Ştiţi, eu ies seara la plimbare şi n-am cui să dau telefon.

  Un iepuraş intră în cofetărie şi cere vînzătoarei două banane şi un suc de morcovi. Bea sucul şi, spre stupefacţia vînzătoarei, îşi bagă bananele în urechi. A doua zi, la fel. A treia zi, idem. Vînzătoarea, hotărîtă să afle motivul acestei purtări ciudate, îi spune, după patru zile, că nu mai are banane. Iepuraşul cere atunci doi morcovi şi un suc de portocale. Bea sucul şi îşi bagă morcovii în urechi. În pragul unei depresiuni nervoase, vînzătoarea îl întreabă de ce îşi bagă morcovii în urechi. Răspunsul:
- Păi dacă nu mai aveţi banane…

  Într-un avion de pasageri, un vultur strigă la stewardesă:
- Papuşă, adu rapid un whisky, că-s tare şmecher!
Ursul, care era în spatele vulturului, strigă şi el:
- Papuşă, adu-mi şi mie un pahar de whisky că-s şi eu tare şmecher!
Suparată, tipa se duce la comandantul avionului şi se plînge:
- Şefu', am doi pasageri care se dau şmecheri!
La care comandantul deschide o trapă şi cei doi sînt expulzaţi în atmosfera terestră. În plină cădere liberă (cu teribila acceleraţie g = 9,81 m/s2), vulturul, dînd relaxat din aripi, zice:
- Bă ursule, ce te dai şmecher dacă nu ştii să zbori?

  "Felicitări, băiatul meu!", spune unchiul. "Sînt sigur că peste ani, cînd te vei gîndi la ziua de azi, ţi-o vei aminti ca pe cea mai fericită zi din viaţa ta."
"Dar nu astăzi mă însor, abia mîine!" protesetază nepotul.
"Ştiu", răspunde unchiul, "tocmai de aceea."

  La ora de gramatică.
- Bulă, cînd cînţi tu, spui "eu cînt". Cînd cîntă fratele tău, cum spui?
- Taci dracului odată!

  Cum se ară cîmpul electromagnetic? Cu boii de la politehnică.

  În apropierea sărbătorilor Pascale, un ziar din America publică un anunţ publicitar: "Pentru 5000 $ puteţi petrece un Paşte fericit de unul singur!"
Mr. Smith face comanda şi peste două zile primeşte un colet voluminos. Îl deschide şi găseşte: o scîndură mai lungă, una mai scurtă, un set de piroane, o legătură de spini şi un ovreiaş blonduţ de vreo 31 de ani...

  Văzînd răutăţile oamenilor, Dumnezeu se hotărăşte să-şi trimită Fiul din nou pe pămînt, spunîndu-i "Te vei reîntoarce după 31 de ani". Au trecut cele trei decenii şi nici-o veste. După încă ceva timp, toată lumea îl şi uitase. În sfîrşit, după vreo 84 de ani apare un moşneguţ prăpădit, pe care nimeni, în afară de Dumnezeu, nu l-a mai recunoscut.
"Ce s-a întîmplat, Fiule?"
"Sfinte Tată, cei de pe pămînt au abolit pedeapsa cu moartea..."

  "Doamne, Doamne! Ce mă fac?" se ruga fierbinte un evreu: "Fiul meu a trecut la creştinism". La un moment dat, o voce de undeva de sus: "Fii liniştit, fiule. Şi al meu a făcut la fel".
"Şi... şi ce ai făcut, Doamne?", se interesează evreul.
"Am scris un Nou Testament"!

  Într-un tren, în America, faţă în faţă, un evreu şi un pastor. Mirat, evreul îl întreabă: "De ce purtaţi gulerul cu spatele în faţă?". "Pentru că sînt Părinte" îl lămureşte pastorul. "Şi eu sunt părinte, am un copil, însă nu port gulerul astfel". "Se poate", răspunde pastorul, "însă eu sînt Părinte pentru mii de oameni". "Atunci", răspunde evreul, "poate ar fi mai bine să purtaţi pantalonii cu spatele în faţă"!

  Undeva, în afara mănăstirii, este violată o calugariţă. De urgenţă, este chemat un doctor care o examinează şi ridică neputincios din umeri: "N-am ce să-i fac! Aici trebuie un specialist în chirurgie plastică". Este adus un chirurg specialist care, văzînd starea jalnică în care se afla biata calugariţă, exclamă: "Sfinte Doamne! Nici nu ştiu de unde să încep!". Stareţa îl lămureşte: "Mai întîi şi intîi îndepărtează-i zîmbetul ăsta inedecent de pe faţă"!

  - Maria! Vii afară să ne jucăm?
- Nu încă. Mai am de exersat la pian, trebuie să termin exerciţiile la engleză şi să fac ordine în cameră. Aşa că mai aşteaptă-mă încă zece minute.

  - Juri să nu divulgi nimănui ceea ce-ţi spun?
- Absolut. Jur! Doar mă cunoşti: rămîne înmormîntat în mine!
- Bine. Am nevoie să-mi împrumuţi şase sute de dolari.
- Fii liniştit. E ca şi cum nu mi-ai fi spus nimic!