- Ce-aveţi cu băiatul de-l bateţi cu atîta înverşunare?
- A spus că-s obeză, neobrăzatul şi mincinosul!
- Şi credeţi că asta o să vă ajute să mai daţi jos din şunci?

  Ori de cîte ori avea prilejul, un nobil scăpătat se lăuda cu celebrii săi strămoşi.
- Dumneata semeni cu un cartof, îi spuse într-o zi un tovarăş de băutură.
- De ce spui asta?
- Înţeleg că partea dumitale cea mai valoroasă se află sub pămînt!

  - Nu pot să-ţi dau un salariu mai mare, n-ar fi echitabil. Uite, Ştefănescu are opt copii şi primeşte exact aceeaşi leafă ca dumneata, care n-ai nici unul.
- Eu credeam că firma ne plăteşte pentru ce facem aici, nu acasă!

  - Bulă, azi ai fost indisciplinat, te-ai purtat în mod jignitor. Drept pedeapsă, vei rămîne două ore în clasă, după program, şi vei învăţa. Rămîn şi eu să te supraveghez, tot am de corectat tezele.
- Mi-e egal, domnişoară profesoară. Dar ce va spune lumea despre noi?

  - Îţi sînt recunoscător, doctore, eşti mare! Nu credeam c-ai să mă poţi vindeca de mania asta nenorocită de a pune pariuri. Cît mă costă?
- Numai o sută de dolari.
- De acord. Dar spune-mi, ce-ar fi să dăm cu banul: dublu sau nimic!

  Un pacient intră în cabinetul psihiatrului şi pune pe masă o pungă.
- E pentru dumneata, doctore.
- Dar ce ai acolo?
- Păi uitaţi-vă.
Curios, psihiatrul se uită în pungă şi vede un homar de toată frumuseţea.
- Frumos din parte dumitale. Mi-ai făcut o mare plăcere. Îmi plac homarii. Văd că-i proaspăt, pare că încă mai mişcă. Îl voi lua acasă, pentru cină.
- Nu-i cazul, doctore. Tocmai a cinat. Mai bine duceţi-l la cinema, este mort după desene animate.

  - Vezi că Dumitrescu e cătrănit foc. L-a părăsit iubita. Definitiv.
- De ce?
- Ghinion: l-a surprins sărutîndu-şi nevasta.

  - De ce ai umărul în ghips?
- Am fost duminică la pescuit şi am prins o ştiucă uriaşă.
- Şi ţi-a fracturat umărul cînd ai scos-o?
- Nu atunci. După vreo două ceasuri, cînd îi arătam unui amic cît era de mare captura.

  - Cum ţi-a placut Elveţia? Nu-i aşa că e extraordinar de frumoasă?
- Exagerări, dragă. Nimic deosebit. Daca iei munţii şi lacurile, băncile şi curăţenia, ce mai rămîne de capul ei?

  - Să ştii, fata mea, că tînărul acesta nu te iubeşte cu adevărat. Vrea să te ia numai pentru banii tăi, ca să-şi poată achita datoriile.
- Nu-i adevărat, mamă, îl jigneşti de pomană. El nu-mi ascunde nimic. Mi-a spus clar că nu şi-a achitat nici o datorie şi că nici nu are de gînd să le achite, că nu-i fraier.

  Sergentul către plutonul de soldaţi abia recrutaţi:
- Băgaţi la tărtăcuţă, regulamentul nu poate fi încălcat absolut niciodată, cu excepţia situaţiilor prevăzute de regulament!

  - Ce impresie ţi-a făcut actriţa pe care ţi-am recomandat-o?
- Hm, cum să-ţi spun, are şi munusuri şi plusuri. Cu vocea e la pămînt, se mişcă pe scenă ca o momîie, încurcă textele, iar de dansat...
- Vorbeai şi de plusuri.
- Da. Ce are în plus, ba chiar cu prisosinţă, sînt anii.

  - Bulă, ajunge, ai luat deja trei porţii de plăcintă!
- Bine, mamă! Vrei să mănînc elegant, dar nu mă laşi să exersez.

  - Bulă, ce meserie ai?
- Sînt imitator de viermi.
- Cum adică?
- Fac găurele în mobilă la un negustor de antichităţi…

  Bulă la cabinetul medical al regimentului:
- Dom' doctor, mă simt foarte rău!
- Unde vă simţiţi rău?
- Să trăiţi, aici, în armată!

  - În sfîrşit, Bulă a început să se intereseze de femei!
- Dar de unde ştii asta atît de precis?
- Mi s-a plîns nevasta!

  - Bulă, cum se cheamă animalul de care şi leului îi e frică?
- Leoaica, doamnă profesoară.

  La ora de istorie, la lucrare se cere să se numească unsprezece mari personalităţi. La sfîrşitul orei, profesoara:
- Bulă, tu de ce nu ai predat încă lucrarea?
- Doamnă profesoară, nu ştiu pe cine să pun pe post de mijlocaş central…

  - Mamă! Am omorat cinci muşte dintr-o singură lovitură! povesteşte Bulă. Două erau masculi şi trei femele.
- Cum ţi-ai dat seama de acest lucru?
- Păi două erau pe masă şi trei pe oglindă.

  La şcoală, învăţătoarea le cere copiilor să-şi invite la şcoala bunicii şi străbunicii, dacă aceştia au fost martori la Răscoala din 1907. A doua zi, la ora de istorie apare Bulă cu bunicu-său:
- Povesteşte-ne, bace Bulă, cum o fost atuncea, zice învăţătoarea.
- Păi, fata mea. eu pe atuncea eram în putere... şedeam eu pe-acasă cu lucrul cînd numai ce vine vecinul Petre în fugă: mă Bulă, ia repede o sapă, un topor, ce ai, şi vino repede că-i ţara în primejdie. Luat-am eu securea din şură şi haida cu vecinul în centrul satului... Colo satu'n păr... Da' nu zici c-or venit alţii mai tari ca noi, ne bătură bine şi ne băgară în dube...
- Bace Bulă, zice învăţătoarea, ceva nu se potriveşte. Pe-atuncea nu erau dube... 'mnetale precis nu-ţi aminteşti de ce trebuie. Ia mai gîndeşte-te o ţîră.
- Fata mea, zice Bulă seniorul, cred că ai dreptate... amu' îmi amintesc cum o fost... şedeam eu cu vecinu' Petre în crîşmă, la un ţoi de ţuică, şi numa' ce vine la noi cîrciumaru' şi ne zice:
- Mă Petre, mă Bulă, mereţi repede pe la casele voastre şi luaţi-vă ori coasa ori furca, ce-ţi avea, şi mergeţi la adunare că-i bai de ţară!
Merserăm noi pe-acasă, luarăm furcile şi haida în centru' satului... Colo tăt satu' cu căţel şi purcel... Da' nu zici că veniră alţii mai buni ca noi, ne bătură bine şi ne suiră în dube...
- Bace Bulă, iară nu-i bine. 'mnetale le cam încurci şi nu-ţi mai aminteşti corect tot ce-a fost, zice învăţătoarea.
- Iertaşi-l, zice Bulă jr., tovarăşa învăţătoare pe bunicu', că el întotdeauna încurcă răscoala cu cooperativizarea…