- Ei, ce n-aş da ca Parisul să fie capitala Italiei, oftează Bulă.
- De ce? întreabă tatăl.
- Pentru că aşa am scris azi în teză, la Geografie.

  - Aş dori să-i ridic un monument funerar soacrei mele. Dumnezeu s-o ierte. A fost totuşi femeie de treabă, nu cum se spune. Şi mi-a lăsat moştenire apartamentul, deşi nevastă-mea nu mai trăieşte de mult. Dar să nu fie prea scump.
- Păcat, uite, am o piesă excepţională, clientul a dat faliment şi n-a mai luat-o. Dar, din nefericire, e gravat pe el alt nume, şi destul de adînc...
- Nu face nimic. Biata femeie nu ştia sa citească!

  - Alo, draga mea, cînd ne vedem diseară, o să ţi-l prezint pe logodnicul meu.
- Esti zăpăcită? Ai uitat că mi l-ai prezentat aseară?
- N-am uitat. Dar ăsta e altul.

  Domnul McGregor trimite o scrisoare ziarului local:
"... şi vă previn pentru ultima oară că, dacă veţi mai publica anecdote idioate pe seama aşa-zisei zgîrcenii a scoţienilor, n-o să mai împrumut niciodată amărîtul vostru de jurnal de la prietenul meu, McMulligan, care a cîştigat un abonament anual la concursul de cuvinte încrucişate!"

  Cei doi logodnici vizitează un apartament proaspăt finisat, pe care ar dori să-l cumpere.
- Sînt bine gîndite dulapurile astea în perete, remarcă bărbatul.
- Da, dragule, şi extrem, extrem de încăpătoare.
- Scuzaţi, intervine agentul imobiliar, dar nu-s dulapuri, sînt chiar camerele!

  Doctorul are o nouă pacientă, o femeie corpolentă, între două vîrste, elegant îmbrăcată şi plină de bijuterii. După ce o întreabă cam ce şi cîte alimente consumă zilnic, îi spune:
- Să ştiţi, jumătate din ceea ce consumaţi este suficient ca să vă simţiţi bine şi ca organismul dv. să funcţioneze rezonabil.
- Deci opinaţi să-mi înjumătăţesc raţia de alimente?
- Nu, deloc. Cealaltă jumătate este bine s-o mîncaţi pentru ca să trăiască rezonabil şi medicul.

  - Te felicit, draga mea, îi spune soţul văzînd cum consoarta pune telefonul în furcă. E cea mai scurtă convorbire telefonică cu o prietenă de-a ta, de cînd ne-am căsătorit. Un adevărat record: numai opt minute!
- Lasă ironiile! N-a fost nici o prietenă. Era o necunoscută, pur şi simplu femeia greşise numărul.

  - Bancnota asta de o sută de mii e falsă, puştiulică! Nu poţi să cumperi nimic cu ea.
- Dar nici nu vreau să cumpăr. Tăticul m-a trimis doar s-o schimb.

  - Îmi vine să mă sinucid! Bărbatul meu m-a nenorocit cu pasiunea lui pentru pictură. A făcut vreo douăzeci de peisaje uriaşe şi le-a vîndut pe toate cu patru milioane bucata. A şi încasat banii.
- Păi asta nu-i de bine?
- Pe dracu' de bine. Le-a pictat direct pe pereţii apartamentului nostru de patru camere. Acum am rămas în stradă!

  - Gata, m-am despărţit de Iulia. N-are decît să facă pe altul nefericit!

  - Vreau o carte de bucate.
- Pe care o doriţi?
- Daţi-mi-o pe cea mai subţire. Vreau să slăbesc.

  McGregor îi promisese fiului să-i dea cîte un sfert de liră pentru fiecare notă bună. Văzînd că de la un timp băiatul are numai note maxime, îl întreabă:
- Ascultă, John, nu prea te văd tocind. Nu cumva împarţi banii cu profesorul?

  - Cum de ţi-ai făcut maşina zob?
- Am lovit un cetăţean.
- Şi numai dintr-atîta ai boţit-o aşa rău?
- Păi cetăţeanul respectiv se afla într-un autobuz.

  - Nu ţi-e teamă să zbori cu avionul?
- De ce să-mi fie teamă? Statisticile spun că, din opt mii de oameni, doar unul moare în accident aviatic. Majoritatea sfîrşesc în patul lor. Deci e mai riscant să stai în pat decît în avion.

  - Ia ascultă, nevastă. Cînd vecinul nostru şi-a luat frigider nou, ai insistat să ne luăm şi noi unul la fel. Tot aşa cînd şi-a luat telefon mobil. Dacă şi-a schimbat tapetul, a trebuit să-l schimb şi eu. Acum, că s-a recăsătorit, eu cum procedez?

  În toiul nopţii, un individ agitat deschide uşa unui taximetru care staţiona, se prăvăleşte pe bancheta din spate şi strigă:
- Du-mă rapid în Piaţa Romană!
Şoferul, care pornise motorul, îl opreşte la loc şi-i spune:
- Sîntem chiar în Piaţa Romană.
- Da? Bine, ţine douăzeci de mii. Şi data viitoare să nu mai goneşti aşa, ca un dement!

  Cu două aparate de fotografiat atîrnîndu-i de gît şi cu carneţelul deschis, turistul american îl agasează pe ghidul local de vreo trei ceasuri.
- Aş mai avea o întrebare, rogu-te.
- Da, domnule.
- În oraşul dumitale, probabil că s-au născut şi unii oameni mari.
- Nu, domnule, din păcate numai copii!

  - Mîine ne căsătorim, iubitule, în fine! Abia aştept clipa aceasta. Spune, te-ai gîndit, cum crezi c-o s-o duci împreună cu mine?
- Mai ieftin.

  - Ura! Joc în sfirşit într-o piesă. Debutez!
- Ce rol ţi-au dat?
- Sînt fata în casă. Bat la uşă să anunţ că masa e servită. Stăpîna îmi strigă: "Nu intra, sînt obosită, în seara asta nu cinez".

  Soţia îşi aşteapta soţul cu masa pusă. Brusc, acesta năvăleşte furios pe uşă:
- Strînge repede farfuriile şi paharele!
- De ce, dragă? întreabă ea speriată.
- Prevăd că o să bat cu pumnul în masă!