- Nevastă-mea mă sărută de fiecare dată cînd mă întorc acasă la o oră mai tîrzie.
- Asta da, iubire!
- Aş, iubire! Se numeşte investigaţie.

  În pauza unui concert, la bufet:
- Delicioasă prăjitura asta, îţi lingi buzele!
- De de muzică ce zici? Îţi lingi urechile!

  - Sîntem gata de operaţie?
- Da, domnule doctor. Totul e pregătit. Doar că pacientul nu-i e găsit.
- Nu-i nimic, începem fără el.

  Doi dulăi se confesează:
- Sînt foarte deprimat. Stăpînul nu mai are deloc ochi pentru mine.
Aminteşte tot timpul de javra pe care a avut-o înaintea mea.
- La mine e şi mai rău. Al meu nu vorbeşte decît despre javra pe care o va lua în locul meu.

  Într-un supermarket uriaş, soţia s-a rătăcit de soţ. Îngrijorată, întreabă o vînzătoare:
- Mi-am pierdut bărbatul. Unde să mă adresez?
- Etajul doi, înainte şi apoi la dreapta. Raionul cu articole de doliu…

  - Am aflat că ai divorţat. De ce? Tocmai acum, cînd soţul tău a ajuns director general în minister?
- Nu mai pot suporta. De cîte ori vreau să-l sărut şi mă aşez pe genunchii lui, începe să-mi dicteze o scrisoare.

  Un conte priveşte micul grup de turişti care, conform programului, pot vizita vechiul castel o zi pe săptămînă. În timp ce o face pe ghidul, observă un tînăr al cărui chip i se pare tulburător de cunoscut. Se apropie de el şi îl întreabă:
- Nu cumva mama dumitale, în tinereţe, a lucrat la castelul meu, în calitate de cameristă?
- Nu, domnule, mama n-a dost niciodată aici. În schimb, tatăl meu, cînd era flăcău, a fost grădinar la acest castel. Era un tînăr foarte chipeş.

  - În fine, am reuşit să mă las de fumat. Imaginează-ţi, în ultima vreme, cum aprindeam ţigara, cum începea să-mi curgă sînge din nas!
- Nu e nevoie să-mi imaginez. Să ştii că şi nevastă-mea e o femeie extrem de dură.

  - Ia te uite pe cine văd! Să mă crucesc, nu alta! Am crezut că ai murit!
- Ce te-a făcut să îţi închipui asta?
- M-am întîlnit cu nişte amici, la o şuetă. Toţi te-au vorbit numai de bine.

  - Femeia suportă durerea mai uşor decît bărbatul.
- A, ştiu la ce vă referiţi. Sînteţi probabil medic ginecolog...
- Nu, sînt vînzător de încălţăminte.

  Bernard Shaw a fost întrebat de un curios:
- Ce părere aveţi, dacă Shakespeare ar trăi azi, ar fi considerat la fel de extraordinar?
- Sigur că da. Ba chiar şi mai mult.
- De ce?
- Nu vă daţi seama? Ar avea o vîrstă de peste cinci sute de ani.

  - Aveţi cartea "100 de metode care te învaţă cum să trăieşti numai din salariul propriu"?
- Regretăm, s-a epuizat. Dar vă oferim alta, la fel de utilă: "Basmele românilor" de Petre Ispirescu.

  Profitînd de înghesuială, în autobuz, un tip o pipăie insistent pe femeia din faţa lui. Aceasta întoarce capul şi-i spune enervată:
- Domnule, te rog...
- Nu-i cazul să mă rugaţi, o fac cu plăcere…

  Mătuşa îşi duce napotul la Grădina Zoologică. Ajunşi în faţa cuştilor cu maimuţe, nepoţelul exclamă:
- Uită-te la aia, ce bine seamănă cu matale, mătuşico!
- Să ştii că e foarte nepoliticos ce ai spus!
- De ce? Doar maimuţele nu înţeleg ce vorbesc eu!

  - Ah, cum se schimbă omul!... Să fi ştiut...
- Ce vrei să spui, dragă, ce ţi-a mai căşunat?
- Ce vreau să spun?! Uite, acum douăzeci de ani ai fi fost fericit să mă vezi douăzeci de secunde pe zi.
- Aşa e. Dar, crede-mă, în privinţa asta nu s-a schimbat absolut nimic, tot douăzeci au rămas.

  - Bine, m-aţi convins. O să închei o asigurare pentru caz de deces la compania dv. Dar spuneţi-mi, cît de repede puteţi plăti asigurarea?
- Extrem de repede. Iată, vă dau un exemplu. Admiţînd că aţi cădea, din greşeală, de la etajul 40 al firmei, cînd treceţi prin dreptul mezaninului, noi vă şi întindem banii, e de ajuns să-i apucaţi.

  - Tăticule, mă mărit!
- Cum adică, te măriţi aşa, tam-nisam? Abia îl cunoşti de o săptămînă! Eşti sigură că-l iubeşti?
- Asta e treaba mea.
- Dar el te iubeşte?
- Asta e treaba lui.
- Şi din ce o să trăiţi?
- Asta e treaba ta.

  Un şofer care depăşise binişor viteza legală este oprit de un poliţist care îi cere permisul. Cel vinovat se execută. Dar în permis sa afla o bancnotă de o sută de dolari pe care era scris cu creionul: "Am greşit, jur că n-o să se mai repete. Şi iartă-ne nouă greşelile noastre!". Poliţistul completează calm procesul verbal de contravenţie, îl pune pe împricinat să semneze, apoi i-l întinde, împreună cu bancnota în cauză. Pe partea cealaltă scria: "Dv. puteţi greşi, scăpaţi ieftin, eu n-am voie să greşesc. Şi nu ne duce pe noi in ispită!".

  - Am venit să cer mîna fiicei dv.
- Cu plăcere. Nu că e fata mea, dar e foarte ageră. De mică era aşa. Nici la şcoală nu s-a dus. Prevăzuse încă de pe atunci că într-o zi va veni un fraier bogat ca să-i ceară mîna!

  - De ce sînt ouăle atît de tari, Safto? Cît timp le-ai fiert?
- Cincisprezece minute, coniţă.
- Dar nu te-am învăţat eu că un ou moale trebuie fiert trei minute?
- Ba da, coniţă, dar ele au fost cinci!