Un poliţist trecut în rezervă, care se cam plictisea, a hotărît să se ocupe cu pescuitul. Şi-a cumpărat manuale, undiţe, şi-a făcut rost de momeală şi s-a dus la baltă. După 4 ore de aşteptare, el reuşeşte să prindă un peşte mic. Furios, poliţistul îl scoate din cîrlig, îl apucă de coadă şi începe să-i tragă palme:
- Spune unde sînt ceilalţi! Spune unde sînt ceilalţi…

  - Gata, zise unul dintre pescari, azi am venit degeaba. Nu mai este nimic de făcut, să ne strîngem sculele şi să plecăm acasă!
- Ba mai avem ceva de făcut.
- Ce?
- Să ne punem de acord cu ce povestim acasă.

  - De două zile tot pescuiesc şi nu am prins nimic.
- Ce peşti ciudaţi! Dar cu ce dai?
- Cu pietre…

  Soţul pleacă la pescuit pentru mai multe zile.
- Nevastă, mi-ai pus şi aragazul de voiaj?
- Da! Şi mai găseşti în rucsac şi vreo trei cutii de sardele şi un deschizător…

  - Vai, dragă, ce a slăbit soţul tău!
- De la pescuit i se trage.
- Nu ştiam, pescuitul slăbeşte?
- Păi mănîncă ce prinde…

  - De ce ai umărul în ghips?
- Am fost duminică la pescuit şi am prins o ştiucă uriaşă.
- Şi ţi-a fracturat umărul cînd ai scos-o?
- Nu atunci. După vreo două ceasuri, cînd îi arătam unui amic cît era de mare captura.

  Un om de la Asociaţia de Protectie a Animalelor vede un băieţaş care pescuia avînd în cârlig o broscuţă.
- Cum poţi să chinuieşti biata broscuţă?
- Nu este adevarată, este din plastic.
- Eu am crezut că este adevarată.
- La fel au crezut şi fraierii ăştia de peşti din coş.

  - Ieri am prins cea mai mare captură din viata mea, povestea vecinilor un pescar. Un crap, care, cînd l-am cîntărit, avea 8 kg.
- Da, confirmă băieţelul pescarului, şi tata a fost aşa de bun că l-a dat pisicuţei să-l mănînce…

  Un pescar, chinuindu-se să aducă la mal un peşte mare pe care tocmai îl prinsese, căzu în apă şi începu să strige:
- Ajutor! Nu ştiu să înot!
- Şi ce-i cu asta? îi replică un om care tocmai trecea pe acolo. Nici eu nu ştiu să pescuiesc, dar nu strig în gura mare.

  Un curios se uită şi el la nişte pescari. La un moment dat, unul dintre ei reuşeşte să prindă un somn de toată frumuseţea. Îl scoate din cîrlig şi îl aruncă înapoi în apă.
- Ce faci, omule? strigă curiosul.
- Ce să fac cu ditamai peştele cînd tigaia mea e lată doar de-o şchioapă?

  Un pescar încerca să-şi convingă soţia că peştii sînt bucuroşi cînd sînt prinşi:
- Dacă n-ar fi, de ce dau din coadă cînd sînt scoşi din apă?

  - În unele părţi ale Groenlandei, peştele uscat se găseşte în asemenea cantităţi, încît este folosit ca monedă de schimb.
- Şi cum izbutesc să-l bage în aparatele telefonice sau în automatele cu Coca-Cola?

  - Tăticule, care este cel mai mare peşte pe care l-ai prins?
- Întreab-o mai bine pe maică-ta. Am cam uitat ce i-am spus.

  - Oare peştii se laudă la fel ca pescarii?
- Parcă poţi şti? Nu văd de ce un peşte nu se poate lăuda cu mărimea momelii pe care a furat-o din cîrlig.

  - Ce faci, prietene? Pescuieşti?
- Aş, da de unde. Înec rîmele care mi-au invadat grădina.

  - Ce-ai pescuit ieri, Mitică?
- Am prins 6 crapi, mamă.
- 6 crapi? Înseamnă că te-au păcălit cei de la Piscicola. Pe bon sînt facturaţi 8.

  - Şi zici că ai prins un crap de peste 11 kilograme, fără exagerare?
- Fără.
- Şi cu exagerare?
- Nu ştiu, că nu l-am cîntărit…

  - Ce faci aici, pescuieşti?
- Nu, îi dresez pe peşti să îmi mănînce din cîrlig…

  - Nu vă supăraţi că vă întreb, zice un curios către un pescar, cîţi peşti aţi prins?
- Păi, răspunde pescarul după un moment de meditaţie, dacă-l prind pe ăsta care muşcă acum şi pe încă doi, înseamnă că am prins trei peşti…

  - Sînt ceva peşti în lacul ăsta?
- Nu ştiu! Eu pescuiesc aici doar de o săptămînă!…