- Mămico, vreau să te rog ceva!
- Ce e, fetiţa mea?
- Îmi doresc foarte mult un frăţior, nu am cu cine să mă joc.
- Bine, o să vorbesc cu tăticul, dar nu ştiu dacă o să accepte, un copil costă foarte scump în ziua de azi.
- Măcar unul micuţ, mic de tot şi slăbuţ, poate e mai ieftin!

  Doi scoţieni hotărăsc să se bată în duel. Pentru a nu fi descoperiţi că încalcă legea, vor trebui să se deplaseze la o distanţă considerabilă, într-un loc ferit, în poiana unei păduri. Scop în care e nevoie să ia trenul. Se duc amîndoi la gară:
- Daţi-mi un bilet dus, zice primul.
- Eşti pesimist, concluzionează celălalt. Eu iau dus şi întors.
- Nu-s pesimist, sînt econom. De obicei, mă întorc cu biletul adversarului.

  Şoferul autobuzului opreşte între staţii, întoarce capul către pasageri şi strigă:
- Dacă nici unul dintre dv. nu vrea să cedeze locul doamnei bătrîne care stă în picioare, să ştiţi că-i cedez locul meu!

  Un celebru explorator este invitat la masă de către nişte conaţionali. Pînă să înceapă prînzul, el începe să povestească cum a petrecut cinci ani printre canibali...
- Şi v-aţi adaptat?
- Chinuitor de greu, am suferit mult, dar ce era să fac, mă ţineau prizonier!
- Aoleu, sare gazda, o să vă rog să mă scuzaţi, dar noi la prînz nu avem decît friptură de oaie!

  Un băiat se întoarce de la şcoală cu şapca cea nouă murdară toată de noroi.
- Ce-i cu şapca ta? Unde ai făcut-o în aşa hal?
- Băieţii au jucat fotbal cu ea.
- Dar tu unde erai?
- În poartă.

  - Copii, azi vom folosi o metdă modernă. Eu spun o frază şi voi rostiţi ultimul cuvînt. Să începem: Sfinxul are ochi, dar nu poate...
- Vedea! spun copiii în cor.
- Bine, are urechi, dar nu poate...
- Auzi!
- ... are nas, dar nu poate...
- Să-şi sufle nasul!

  Copilul vine plîngînd din bucătărie.
- Tata a vrut să bată un cui în perete şi s-a lovit cu ciocanul peste deget!
- Vai de mine, ce copil poţi să fii! Asta e o nimica toată. Eu pentru asta aş fi rîs, pur şi simplu.
- Păi aşa am procedat şi eu, mămico!

  - Ei, dragă băiete, se cheamă că începînd de azi, după cununie, îmi vei deveni ginere. Gata, s-a terminat cu chefurile, cu aventurile, cu jocurile de noroc, ce-a fost a fost! Sper că n-o să faci vreo prostie!
- Nu, tată socrule, îţi jur cu mîna pe inimă! Asta de azi va fi cea din urmă.

  - Hai să petrecem un weekend liniştit. Vrei?
- Cum să nu, scumpule! Ce propui?
- Iată: eu îmi cumpăr un carton-două de bere şi tu te duci la Afumaţi, la mama ta, că n-ai mai văzut-o de mult!

  Pe scara unui bloc, locuiau două familii Protopopescu. Soţul uneia dintre doamnele Protopopescu murise de curînd, iar bărbatul celeilalte plecase pentru trei săptămîni în Hawaii. Cel din urmă trimite acasă o telegramă, care, din greşeală, îi este înmînată văduvei. În ea scria: "Am sosit cu bine, dar nu-i ce mă aşteptam. Şi aici e o căldură de iad!".

  - Popescule, ştii care sînt cele două cuvinte pe care le folosesc cel mai frecvent elevii? Ia ghiceşte!
- Nu ştiu.
- Exact, astea sînt!

  Două actriţe, trecute binişor de a doua tinereţe, stau la o cafea şi la o ţigară, depănînd amintiri.
- Cred că-mi amintesc filmul acela făcut în 1945, ai avut un rol de compoziţie absolut remarcabil. Dar pe cel din 1939 nu-l ştiu, pe atunci eram la grădiniţă.
- La grădiniţă? Vai, n-am ştiut că ai fost şi educatoare!

  - Ce-i cu foaia aia albă pe care ai scos-o din plic şi ai aruncat-o la coş? Nu scria nimic pe ea.
- E de la logodnica mea. Sîntem certaţi de două săptămîni.

  - Nu-i aşa, mamă, că tata arată foarte distins, destul de tînăr încă, chiar şi cu părul cărunt?
- Da, aşa e. Şi asta datorită mie.

  Un individ lăţos, cu barba încîlcită, intră în frizerie, se aşează pe un scaun, îşi examinează faţa în oglindă şi întreabă:
- Am impresia că tot dumneata m-ai tuns data trecută...
- În nici un caz, răspunde frizerul. Eu lucrez aici de-abia de un an.

  Abia s-a deschis barul şi apare un bărbat slab, neras, cu o figură mahmură şi hainele mototolite, şi se adresează barmanului:
- Spune-mi, te rog, m-ai văzut astă-noapte pe aici?
- Bineînţeles.
- Şi am consumat de vreun milion?
- Cam aşa ceva.
- Bine, gata, m-am linişit. Credeam că i-am pierdut.

  - Tată, ce este de fapt un actor, aşa cum eşti tu?
- Un actor? Ei, fiule, cum să-ţi explic, actorul e un om care se duce pînă la marginea scenei, priveşte în culise, unde se află resturi de decor, cîrpe, hîrtii aruncate, praf, mizerie, şi spune: "Ce privelişte măreaţă se vede de la fereastra asta!".

  Pe o stradă centrală, pe masură ce un bărbat săpa un şanţ, în urma lui vine un altul care îl astupa. Intrigat, un trecător îl întreabă :
- Ce faceţi aici?
- Săpăm un canal pentru telefon.
- Şi cablul unde e?
- Ăsta e un canal pentru telefon celular…

  - Ce sînt întăritoarele astea la gulerele cămăşilor?
- Balene. Ţin gulerul drept.
- Dar prezervative cu balene nu aveţi?

  Doi prieteni se văd după doi ani:
- Am auzit că ţi-ai măritat toate trei fiicele! E adevărat?
- N-ai auzit bine. S-a măritat doar cea mare. Însă de trei ori...