Culmea pompierului: să fie deştept foc.

  Profesorul de ORL al lui Bulă urma să se pensioneze. Fiecare elev din clasă i-a făcut cîte un cadou. Profesorul a luat fiecare cadou în parte, s-a bucurat, etc. A venit şi rîndul lui Bulă să-i dea cadoul. Bulă, fiind sărac, dar talentat, a desenat pe tablă o ureche mare şi profesorul cum iese din ea cu un buchet de flori în mînă...
Cînd vede profu' asta, începe să rîdă. Într-o scurtă pauză între două hohote de rîs, spune:
- Bulă, tocmai mi-am amintit că peste 2 săptămîni iese la pensie profesorul de ginecologie!

  Maria aude ceva noaptea în curte şi se duce afară… merge puţin şi dă cu capul în oiştea carului.
- Ioooooaneeee, tu eşti?
Ion aude şi el zgomot afară, se duce repede şi cade în fîntînă.
- Maariiieee, tu eşti?

  Se spune că Robinson Crusoe a fost evreu, ceea ce nu ştie foarte multă lume. Într-o zi, după toţi anii de singurătate, Robinson a zărit o corabie nu departe de insulă şi i-a făcut semn. Cei de pe corabie l-au văzut. Căpitanul a cerut o barcă şi, însoţit de cîţiva marinari, a venit pe insulă. Robinson i-a povestit ce i se întîmplase şi l-a rugat să-l ducă în Anglia. Căpitanul, care era englez, s-a învoit.
- Suie în barcă, i-a spus.
- Înainte de a pleca, aş vrea să vă arăt, dacă-mi îngăduiţi, tot ce am făcut, a spus la rîndul său Robinson. Am petrecut atîţia ani pe insulă! Numai cîteva clipe.
- Cu plăcere, a răspuns căpitanul, care era un om politicos.
Robinson l-a dus ceva mai încolo, pe insulă.
- Aici este locuinţa mea principală. Cu primul gard pe care l-am făcut. Alături, ţarcul caprelor, iar dincolo sinagoga. După aceea, grajdul, via, cea de-a doua sinagogă...
- Iartă-mă, a spus căpitanul, cam mirat, dar eşti chiar singur pe insulă?
- Singur-singurel.
- De ce-ai ridicat atunci două sinagogi?
- E la mintea cocoşului, i-a răspuns Robinson. Asta e sinagoga la care mă duc, iar cealaltă e cea la care nu mă duc.

  Un pustnic creştin, îmbrăcat în zdrenţe, cu picioarele însîngerate de pietre şi spini, cu mintea încinsă de soare, alerga fără oprire prin nisipul deşertului şi striga către toate zările:
- Am un răspuns! Am un răspuns! Cine are o întrebare?

  Arhanghelul Gavril zboară în preajma lui Dumnezeu şi-i spune, arătînd de sus spre Mexicul proaspăt născut:
- Dar, Doamne, la ce te gîndeşti? Ai facut o ţară de-a dreptul minunată! Ai dăruit-o cu două oceane, cu munţi înalţi, cu păduri dese şi rîuri adînci! Nu cumva ai pus prea multe într-o singură ţară?
- Stai fără grijă, îi răspunde Dumnezeu. Am să pun şi mexicani.

  O tînără fermecătoare de duce la doctor pentru un consult periodic. Doctorul îi cere să se dezbrace şi să-şi pună hainele în cuierul alăturat.
- Chiloţii unde să mi-i pun, domnule doctor?
- Pe scăunel, lîngă ai mei!

  La doctor vine un cuplu. Bărbatul dădea semne evidente de boală. După ce îl consultă, doctorul o chemă pe soţie într-o cameră alaturată.
- Doamnă, soţul dv. este foarte bolnav. Numai dv. îl mai puteţi salva. Pentru asta trebuie ca în fiecare dimineaţă să vă sculaţi înaintea lui, să-i pregătiţi micul dejun pe care să
i-l serviţi la pat cu zîmbetul pe buze, să-i pregătiţi hainele de serviciu, pachetul cu mîncare… În tot acest timp, să aveţi zîmbetul pe buze, să nu îl contraziceţi. Seara, cînd vine de la slujbă, să-l aştepaţi cu papucii calzi... Altfel, soţul dv. moare în trei luni.
Afară, în maşină, soţul o întreabă pe soţie:
- Ce ţi-a zis, dragă, doctorul în particular?
- Mi-a zis că o să mori în trei luni.

  - De ce ai lipsit ieri de la şcoală, Bulă?
- A murit bunicul.
- De ce minţi, Bulă, pentru că eu azi, în drum spre şcoală, l-am văzut pe bunicul tău pe balcon.
- Nu mint, doamnă, l-a sprijinit tata acolo pentru că azi e zi de pensie.

  La şcoală, ora de anatomie. Profesoara întreabă:
- Ce este inima?
Bulă se agită cu mîna pe sus.
- Inima, doamnă profesoară, este un organ principal al corpului care are două picioare.
- Cum aşa, Bulă?
- Păi aseară treceam pe sub fereastra dv. şi am auzit o voce de bărbat zicînd: "Inimioara mea, desfă picioarele".

  Soţia lui Bulă, în dimineaţa de după nuntă:
- Bulă, vrei să-ţi fierb un ou pentru micul dejun?
- Mai bine fierbe-ţi tu o ţîţă!

  Micul indian îl întreabă pe taică-su, marele şef:
- Tată, de ce noi, indienii, avem nume aşa de complicate?
- Fiule, datorită unui frumos obicei! Noi, indienii, sîntem unicul popor care îşi botezează copiii după întîmplările vieţii. De exemplu, cînd maică-ta şi cu mine l-am conceput pe fratele tău, a trecut peste cortul nostru unul dintre cei mai frumoşi şoimi pe care i-am văzut vreodată. De aceea l-am numit Şoimul Roşu. Şi atunci cînd s-a născut sora ta, era o noapte clară, de aia se numeşte Lună Plină. Tu, în schimb, nu erai programat. Noi nu mai vroiam copii. Acum înţelegi de ce ne numim aşa noi, indienii, Gumă Spartă?

  Viitoarea soacră îşi întreabă viitorul ginere:
- Am auzit că i-ai făcut ficei mele o cerere în căsătorie.Cum de nu m-ai întrebat pe mine înainte?
- Păi nu am ştiut că mă iubiţi şi dv.

  Un bărbat blond aşteaptă la spital să nască nevastă-sa . Iese doctorul din sală şi spune:
- Aveţi cinci gemeni.
- Ah, ştiam că funcţionez ca un tun! zice omul mîndru.
- Atunci să-l curăţati puţin pentru că plozii sînt complet negri.

  De ce a traversat puiul strada?
Învăţătoarea de şcoală: Pentru că a vrut să ajungă de partea cealaltă.
Profesorul de liceu: Chiar decă v-aş explica, dragii mei dobitoci, tot n-aţi înţelege.
Platon: Pentru că a mers în căutarea binelui şi armoniei..
Aristotel: Este în natura puilor să traverseze străzi..
Karl Marx: Avea instabilitate istorică şi dialectică.
Martin Luther King: I have a dream. Văd o lume în care toţi puii vor fi liberi să traverseze străzile fără să fie întrebaţi de motivele lor.
Moise: Şi Dumnezeu a coborît din ceruri şi a poruncit puilor: Traversaţi autostrăzile! Şi puiul a traversat-o, şi toţi s-au înveselit.
Bill Clinton: Puiul n-a traversat autostrada. Repet, puiul NU a traversat autostrada.
Machiavelli: Chestiunea este că puiul a traversat autostrada. Cui îi pasă de ce? Faptul de a traversa autostrada justifică orice motiv.
Freud: Faptul că te preocupă de ce puiul a traversat autostrada scoate în evidenţă nesiguranţa ta sexuală: Oedip Avicol.
Bill Gates: Chiar acum am lansat în piaţă MSChicken 2000, care nu numai că traversează autostrăzile, ci face ouă, arhivează documentele importante şi rotunjeşte calculele dv.
Darwin: De-a lungul marilor perioade de timp, puii au fost selectionaţi natural, ajungînd la forma ce o au acum şi au o dispoziţie genetică de a traversa autostrăzile.
Einstein: Dacă puiul a traversat autostrada sau autostrada s-a deplasat pe dedesubtul lui depinde de punctul de reper relativ.
Andersen Consulting: Iregularitatea părţii autostrăzii pe care se afla puiul îi ameninţa poziţia dominantă pe piaţă. Puiul se lovea de sfidări importante pentru a crea şi a dezvolta competenţele necesare pentru a înfrunta competitivitaea pieţei. Andersen Consulting, într-o relaţie de parteneriat cu clientul, a sprijinit puiul prin reproiectarea strategiilor lui de distribuţie fizică şi a proceselor de implantare. Folosind metoda de integrare avicolă (MIA), Andersen a ajutat puiul să folosească abilităţile lui proprii, metodologia, cunoaşterea, capitalul şi experienţa pentru a alinia gîndirea, procesele şi tehnologia puiului în sprijinul strategiei lui globale în cadrul lucrărilor Gestiune de Programe. Andersen Consulting a convocat o echipă interdisciplinară de analişti de autostrăzi şi crescători de pui care, împreună cu consultanţi din firma Andersen care aveau remarcabile abilităţi în industria transportului, au organizat timp de 2 zile o serie de şedinţe cu scopul de a împărtăşi capitalul lor individual de cunoştinţe, atît explicit cît şi implicit, să-i permită a ajunge la sinergii confluente în obţinerea scopurilor emanate din planificarea şi designul de succes conjugate cu implementarea unui cadru de valori antreprenoriale prin continua dezvoltare a proceselor avicole. Şedinţele s-au desfăşurat într-un ambient care reproducea un parc, facilitînd un impact strategic centrat în industrie şi elaborînd un mesaj CONSISTENT, CLAR şi UNIC, aliniat cu misiunea, scopurile şi valorile principale ale puilor. Toate acesta au condus la crearea unei soluţii integratoare a afacerii globale.
Buddha: A pune această întrebare contrazice propria ta natură de pui.
Publicitate de profil: Unde scrie "Puiul traversează autostrada" trebuia să zică "Afacerile necurate ale lui Puiu".
Titlu de ziar naţional: Criza economică constrînge puiul să traverseze autostrada!
Titlu de pagina 12: Puiul e gata!
Revista Femeia: Luminile amurgului se vărsau peste cîmpia solitară. O lumină. Un destin. O singurătate. Puiul a ridicat capul ca în căutarea unui răspuns la toate întrebările sale. La distanţă, o modestă căsuţă de tablă. Nici o maşină nu traversa la ora acea autostrada nr. 2, care uneşte Filea de Jos cu Giurtelecul Hododului. Puiul a ştiut atunci că a ajuns momentul. Scuturîndu-şi amorţeala penelor a mers hotărît, a pus un picior pe asfalt, pe urmă altul, şi altul, şi altul (oare cîte picioare are?). Mergea mîndru. Ştia că se apropia să reuşească imposibilul. Se gîndea la succes. La glorie. La faimă. De aceea n-a văzut acel camion fără lumini. De acea n-a auzit zgomotul rablagit al motorului Roman.
Le Monde: Les consequences pour les Balcanes sont encore a prevoir: un poulet est arrive à traverser la route sans blesures.
Ziarul Adevărul: Băsescu şi puiul: obscurele coridoare al unei relaţii improprii. Ce este în spatele afacerii autostrăzilor? Informaţie exclusivă: găinile şi puişorii care primesc pe sub mînă mălai de la stat. Cine sînt cei care profită de ouă? Citiţi ziarul de mîine.
Acasă Magazin: Toată intimitatea puilor: "Îmi lipseşte numai dragostea ca să am un succes total".
Sofistul: Toţi puii traversează autostrăzile. Puiul a traversat autostrada. Puiul este în sine tot o autostradă.
Emil Constantinescu: Concetăţeni, v-am prevenit: dacă nu oprim puiul corupt acum o să ajungă pînă pe trotuarul de vizavi şi va reduce credibilitatea ţării la parteneriatele cu Occidentul!
Ion Iliescu: Pentru că e un !#$&^* de ţărănist iresponsabil!
Traian Băsescu: Am dat dispoziţie să i se îngheţe conturile pînă nu plăteşte taxele de drum!
Marko Bela: E un drept al minorităţii avicole.
Proiect Impsat 2000: Înainte de a întreba orice, citiţi norma ISO-PUI 2003 şi după aceea sunaţi-mă. O puteţi consulta pe Intranet.
Suport tehnic (SRL service): Eu de aici nu văd să se fi traversat strada. Resetaţi puiul şi dacă tot îl vedeţi că traversează, formataţi ouăle sau trimiteţi cineva din firmă la cursurile noastre ($322 la cursul zilei plus TVA).
După mine: Puiul a traversat autostrada pentru a consola puicuţa aceea bronzată care îi place lui atunci cînd ea se întorcea supărată acasă, pe trotuarul de vizavi, de la meciul de retrogradare al echipei FC Cucurigu.

  Doi moşi stau de vorbă.
- Ce zici, mergem la femei ?
- Nu mă interesează.
- Cum aşa ?
- Păi, ultima oară cînd am fost, scria pe uşă "Femei" şi înăuntru erau numai veceuri.

  Bulă era student la Facultatea de Medicină. Sesiune de examene. Profesorul şi asistentul au luat diverse organe de la un cadavru şi le-au pus într-un sac negru. Studenţii trebuiau să intre în sală, să bage mîna în sac, să palpeze un organ, să recunoască organul numai prin palpare, să spună ce organ este, să-l scoata din sac şi să prezinte tot ce au învăţat despre organul respectiv.
Maricica intră, bagă mîna în sac şi spune: Rinichi!
Îl scoate, într-adevăr un rinichi, se apucă şi spune tot ce ştie despre el.
Intră Gigel. Bagă mîna în sac, palpează şi spune: Ficat!
Îl scoate, într-adevăr un ficat, se apucă şi spune tot ce ştie despre el.
Faza se repetă cu mai mulţi studenţi.
Intră Bulă. Bagă mîna în sac, palpează şi spune: Lebăr!
Profesorul, cu un aer superior, se uită zîmbînd la asistent şi îi cere lui Bulă să mai palpeze o dată. Bulă se conformează, cu acelaşi verdict: Lebăr!
Profesorul, cu acelaşi aer superior, se uită din nou zîmbind la asistent şi îi cere lui Bulă să mai palpeze o dată. Scena se repeta de cîteva ori. Bulă e constant în verdict, motiv pentru care profesorul îi cere să scoată organul din sac. Stupoare. Bula avea dreptate: un lebăr.
Profesorul:
- Domnule asistent, atunci oare ce am mîncat noi în pauza de prînz?

  La şcoală, în prima zi, profesoara întreabă despre meseriile părinţilor.
Gigel:
- Tata e muncitor !
- Atunci stai în prima bancă, Gigel! Aşa spune şi partidul: muncitori, ţărani, intelectuali.
Ionel:
- Tata e măcelar!
- Gigel, treci tu în banca a doua, iar tu, Ionel, în prima bancă!
Faza se repetă cu diverşi copii, cu părinţi cu meserii dintre cele mai interesante. Se ajunge şi la Bulă.
- Tata e la Securitate !
- Atunci, Bulă, tu o să stai în prima bancă! Dar, Bulă, ce face tatăl tău acolo?
- Nu ştiu, aseară l-au luat!

  Un creştin, un musulman şi un evreu vorbesc despre puterea religiilor proprii.
Creştinul:
- Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci aveam o secetă teribilă în ţară şi era să mor împreună cu familia, cînd am făcut rugăciuni şi atunci s-a întîmplat miracolul: în timp ce toată cîmpia era sub soarele arzător, pe terenul nostru cădea o ploaie torenţială. Totul de jur împrejur ardea sub soare şi pe terenul meu ploua. Din cauza asta, ne-am salvat familia mea şi cu mine.
Musulmanul:
- Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci eram în deşert şi m-a surprins o furtună de nisip. Era să murim eu şi cămila mea acoperiţi de dune. Abia puteam respira cînd s-a întimplat miracolul. Întregul deşert era o furtună de nisip, dar în jurul meu şi al cămilei mele a fost un calm total. Aşa am ajuns pînă la o oază şi ne-am salvat.
Evreul:
- Ştiu că religia mea e cea adevărată, căci mă plimbam în jurul casei mele într-o sîmbătă şi am găsit un portmoneu pe jos, plin cu bani, dar fiind sîmbătă nu puteam să mă aplec să-l iau. Atunci s-a întîmplat miracolul: peste tot era sîmbătă, dar în jurul meu s-a făcut brusc vineri...

  Soseşte un ţăran la un stadion de lupte de cocoşi. Tipul habar n-are despre aceste concursuri şi se apropie de cineva care arăta ca un bun cunoscător (pălărie, trabuc şi privirea respectivă) şi îl întreabă:
- Scuzaţi, în următoarea luptă, care e cocoşul cel bun?
Omul răspunde:
- Cel bun e cel alb!
Prietenul nostru merge şi pariază o mulţime de bani pe cocoşul alb. Începe lupta şi cel alb primeşte o bătaie de pomină. Supărat, omul nostru se îndreaptă către consilierul lui şi îl ceartă:
- Alo, domnule, n-aţi spus că cel bun era cocoşul alb?
La care celălalt răspunde:
- Da, cel alb era cel bun, celălalt este un dobitoc.