Cu cît este mai mare şi mai important proiectul, cu atît este mai mic timpul în care trebuie să-l realizezi.

  Dacă un proiect nu merită făcut deloc, atunci nu merită făcut bine.

  Viteza de calcul creşte cu pătratul costului. Dacă vrei să faci ceva de două ori mai ieftin, trebuie să-l faci de patru ori mai repede.

  Ori de cîte ori ţi-a venit o idee grozavă, afli că cineva s-a gîndit la ea cu mult înainte.

  Problemele care merită a fi atacate îşi dovedesc valoarea abia atunci cînd atacă la rîndul lor.

  Maşinile ar trebui să muncească, oamenii să gîndească (motto IBM). Maşinile pot fi uşor convinse.

  Cu cît îţi petreci mai mult timp raportînd ceea ce faci, cu atît ai mai puţin timp pentru a face ceva. Stabilitatea se obţine cînd îţi petreci timpul nefăcînd nimic, dar raportînd sistematic despre nimicul pe care-l faci.

  Cînd nu şti ce să faci, mergi repede şi arată-te preocupat.

  Fazele unui proiect sînt următoarele:
- exaltare;
- dezamăgire;
- confuzie;
- căutarea vinovatului;
- pedepsirea vinovatului;
- recompensă pentru neimplicat.

  Acei care vor să înveţe vor învăţa. Acei care nu vor să înveţe vor conduce întreprinderi.

  Munca în echipă este esenţială. Îţi dă posibilitatea să arunci vina pe alţii.

  După ce ai adăugat două săptămîni planului pentru amînări neprevăzute, mai adaugă două şi pentru întîrzieri neaşteptat neprevăzute.

  Odată ce ai epuizat toate posibilităţile şi ai eşuat, va apare o soluţie, simplă şi evidentă pentru oricine altcineva.

  Supercompetenţa stîrneşte mai multe obiecţii decît incompetenţa.
Crează impresia că ţi-ai atins deja nivelul incompetenţei.

  Dacă ai o problemă grea, dă-o unui om leneş; el va găsi cea mai simplă cale să o rezolve.

  Investiţiile în fiabilitate vor creşte pînă cînd vor depăşi costul probabil al erorilor sau pînă cînd cineva determină să se facă o muncă folositoare.

  Cum să omori o acţiune curajoasă, într-o întreprindere:
1. Să nu te duci la şedinţe.
2. Dacă te duci, să întîrzii.
3. Să critici munca organizatorilor şi a membrilor.
4. Să te enervezi dacă nu eşti membru al comitetului, dar, dacă eşti, să nu faci nici o sugestie.
5. Să nu faci ceea ce trebuie să faci tu însuţi, dar cînd membrii se apucă de lucru, plînge-te că grupul este condus de egoişti.
6. Plăteşte-ti cotizaţia cît mai tîrziu posibil.
7. Nu te gîndi niciodată să introduci noi membri.
8. Plînge-te că nu se publică niciodată nimic care să te intereseze, dar nu te oferi să scrii vreun articol.
9. Dacă întreprinderea moare, spune că ai prevăzut asta cu mult înainte.

  Află cine face treaba, nu cine o controlează sau cine raportează despre ea.

  O organizaţie se aseamănă cu un pendul: ea poate balansa dintr-o extremă în alta, dar fără a trece, ca pendulul, prin poziţia intermediară.

  Cînd citeşti un raport, fii atent la timpii acţiunilor raportate: au fost făcute, se fac sau urmează a fi făcute!